Memento

E totul alb și alb e totul.

Crezuse că poate renunța, însă acum realizează că o făcea să capete viață, viața aia autentică pe care nu toți o au.
Căuta inspirație în fiecare colț de stradă, în fiecare privire ce o întâlnea, însă nu realiza ca inspirația era la ea, era ea.

image

Credea ca nu mai e la inceput, însă pe măsură ce soarele apunea realiza ca e al naibii de sigur la început.
Începutul tuturor drumurilor, cu uși care se deschideau doar dacă aveai curajul să pășești în ele.
Până la urmă despre asta era vorba, despre curaj.
Curajul de a se arăta fără a fi judecată. Curajul de a-i mărturisi lui că nu-l va uita niciodată, că își va numi copilul după el.
Și-a fost sinceră mult timp. Ce avea și putea să piardă? Nimic.
Se găsea uneori privind în gol și cădea într-un abis al amintirilor. Imediat i se așternea un zâmbet timid în colțul gurii, un zâmbet melancolic, însă recunoscător pentru toate sebzațiile trăite. Pentru momentul ala când l-a strâns pentru prima oară în brațe…și pentru ultima, căci ultima era.
A fost răul care a învățat-o să accepte realitatea așa cum era ea, să se adapteze și să nu știe nimeni ce răni o dor.

El a fost; ea e acum mai puternică.

Advertisements

Totul are un sfârşit

Te căutam de când mă ştiu. Îţi urmăream paşii în nopţile târzii de vară. Speram. Speram să-ţi văd chipul şi privirea încă o dată. Cu timpul mă cuminţisem. Când realizam că obsesia cu tine dispăruse, chiar atunci revenea, mai puternică ca niciodată.
Toate astea începeau să se repete. Mă obişnuisem ce-i drept. Întâlnirile întâmplătoare nu mai erau o noutate, însă continuau să mă zdruncine din toate temeliile.

63a58922a71863356cf67d926ee9e51e
Dar, cum totul are un sfârşit, se pare că şi visurile cu tine au ajuns acolo. Azi am realizat pe pielea mea că banalele cuvinte „nimic nu e pentru totdeauna” pot descrie şi momente de fericire. Însă nu o oricare fericire, una împăcată, dar nu resemnată.
Acum simt diferenţa dintre libertate şi eliberare pentru prima oară, altfel. Nu mai am nevoie de planuri de rezervă; de fapt nu mai am nevoie de niciun fel de plan.
Azi mi-am eliberat sufetul de închisoarea visurilor cu tine. Şi-am făcut asta zâmbind. Până şi acum, 00:24 mai simt cum mi se ridică o greutate de pe umeri.
Obişnuim să spun că eşti „un subiect încheiat”, însă mereu îmi ascultam cu atenţie sufletul când îţi şoptea numele. Recunosc, îmi doream să ţi-l strige cât mai tare. Acum, şoaptele s-au redus la tăcere.
Cine ar fi crezut?

Am nevoie să am nevoie de tine

Poţi să-mi dai luna de pe cer, poţi sa-mi dai şi toată apa din ocean, poţi să-mi dai tot ce vrei tu şi tot ce ai tu, poţi să-mi dai toată faima şi tot succesul din lume. Poţi să-mi dai orice, dar eu am o singură cerere care le poate exclude pe toate cele de mai sus.

226a6441232f66cd6bf4e066d7f0af06

 
Tu. Am nevoie să am nevoie de tine. Am nevoie ca tu să fii tot ce îmi trebuie, azi, mâine şi în zilele ce vor urma. Nimic altceva din lumea asta materialistă nu poate cumpăra ceea ce doar fiinţa ta îmi poate oferi.

 
Ce rost ar avea un Lamborghini în garaj, dacă tu nu-mi oferi afecţiune? Ce pot face cu Continue reading

Am totul, dar nu deţin nimic

Nimic nu e cert. Pe cat de clare par unele lucruri, pe atât de complicate sunt. Paradoxal, ştiu. Niciodată nu ai idee ce se poate întâmpla cu tine, chiar dacă ai impresia că deţii controlul asupra ta. Sunt aşa zisele momente când nu mai ai scăpare, când nimic nu depinde de tine; când crezi că ai totul, dar de fapt nu ai nimic.

IMG_5938-1300x866

 
Am o filă de word în faţă şi un cer înnoptat care parcă trăieşte cu pasiune fiecare fulger care îl luminează. Am toate lucrurile din jurul meu, dar de fapt nu am nimic.

Continue reading

Unde ne mai ascundem când fugim de noi

Mă întreb pentru a mia oară. Îmi aştern pe hârtie amintirile care m-au făcut să-mi ignor până şi machiajul imperfect. Încerc să găsesc clipele care m-au marcat, însă bănuiesc că nici în seara asta nu o să am succes.

5ba5e60b28bbb1f9f689b0fdefd3e775
Continui cu speranţă în suflet; ca întotdeauna de altfel. Privesc spre geamul în care îmi văd reflexia, de care se izbesc cu nesimţire milioane de picături de ploaie, urmând să se prelingă uşor. Fac bilanţul unei zile care Continue reading

Ochii verzi

De la depărtare eşti un simplu “el”, un alt “el”, dar nu un suficient “el”. De-aproape eşti un întreg univers, din care am reuşit să descopăr doar un sistem solar.

 
De aproape mă cufund în tine, în fiinţa ta, în ochii tăi de un verde smarald, ce s-au reîntâlnit cu ai mei şi nu vor să le mai rateze nicio clipire, ori schimbare de direcţie.

large
Nu e nevoie să îmi spui nimic, nici măcar Continue reading